Se spune ca dureaza ani ca sa castigi increderea cuiva si doar 2 secunde sa o pierzi... Este un adevar pe care toti il stiu, insa pe putini ii intereseaza. Dar putem face un joc de imaginatie pentru cei care nu au trecut prin acest adevar sau care au trecut fara a-i interesa prea mult:
Sa ne imaginam ca ai reusit de-a lungul timpului sa castigi increderea si respectul cuiva pentru care in timp ai reusit sa ai foarte multa admiratie... spun "sa castigi" pentru ca find vorba de "respect" si "incredere"acestea se castiga, nu se impun. Dupa un timp ajungi sa vezi acea persoana in fiecare zi si interactionezi cu ea in mod voit sau pentru ca nu poti evita. Dupa cateva luni bune datorita imprejurarilor nefavorabile pierde toata increderea si respectul pe care il avea in tine si in acelas timp se pierde si din admiratia pe care o aveai pentru persoana respectiva si pe deasupra mai este si genul de persoana careia ii castigi foarte greu increderea si odata pierduta nu o mai poti recupera... Atunci incepi sa analizezi ultimele luni si realizezi ca desi ii castigasei increderea intotdeauna a pastrat diferentele favorabile unei persoane mai apropiate, nu ca incredere sau pozitionare, ci pur si simplu ca si grad de rudenie. Pana in acest punct poate ca e ceva logic: familia pe primul plan cu orice pret!...Dar deschizi ochii si realizezi ca greselile care tie iti sunt reprosate persoana respectiva care ii era ruda a fost tot timpul incurajata sa le comita si protejata fara a se ferii de tine...
Atunci realizezi modul in care respectiva persoana gandeste dar nu poti sa nu fi dezamagit cand vezi ca unele persoane sunt invatate sa greseasca si apoi protejate daca este cazul si tu cand gresesti nu neaparat voit,ci datorita situatilor complet nefavorabile, asti acuzat si ti se reproseaza de fata cu grupul tau de prieteni,colegi sau apropiati...si in acele momente te indoiesti ca a existat un respect reciproc si vine intrebarea pe care nu o pui si nu ai cum sa primesti raspuns, dar totusi te macina: de ce nu mi reprosat intre 4 ochi ca am gresi si cum increderea castigata in ani de zile s-a distrus intr-o clipa?...
Acum ca ti-ai imaginat povestea, ce explicatie logica gasesti?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
TRISTUL ADEVAR e acela ca frumusetea e trecatoare; nu exista adevar mai dureros decat asta. Deci, te rog sa schimbi titlul!
RăspundețiȘtergereAm incercat sa fac o gluma. Stiu ca nu mi-a reusit, dar poti sa apreciezi intentia.
Sunt intru-totul de acord cu tine, increderea se castiga f. greu si cred ca stii si tu motivul.
Tu te increzi cu usurinta in oricine?! Eu cred ca nu.
Oamenii au intotdeauna intentii ascunse, tot ceea ce intreprind e pt. satisfactia proprie, pt. binele personal. Unii pot merge atat de departe incat sunt capabili de orice pt. a-si indeplini obiectivele.
Teama de a fi pacaliti, inselati, raniti... asta e motivul pt. care nu primim pe oricine in sufetele noastre. De asta increderea se castiga cu atata dificultate.
Daca la cea mai mica adiere, increderea se clatina inseamna ca nu a fost castigata pe deplin.
De ce nu a discutat cu tine?! Asta nu am de unde sa stiu. Pot doar sa presupun ca e genul de persoana care nu obisnuieste sa acorde o a doua sansa celor din jur.
Data viitoare sper sa te gasesc intr-o nota ceva mai vesela.
in primul rand sa-ti raspund la intrebare: nu ma incred cu usurinta in oricine dar imi pot castiga repede increderea cei din jur...poate asta e unul din marile mele defecte:naivitatea de a crede in cei din jur, in persoane in general...gluma a fost reusita pt ca mi sa scurs un zambet pe buze citind...si oricum intotdeauna apreciez intentile bune!
RăspundețiȘtergerepentru incheiere si eu sper sa ma gasesti intr-o nota vesela cat mai curand!
Da !!! Asa este Danutz !!! De multe ori unele persoane din jurul tau sunt persoane false !!! Vor sa para ca-ti sunt prieteni dar de fapt este exact invers !!! Cauta numai sa profite de bunatatea ta !!! Eu unul nu suport persoanele false !!!
RăspundețiȘtergere