stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu...

  Poate ca incep direct si fara introducere,dar asa sunt eu...Pana mai ieri credeam ca toti ne nastestem, visam, ne dorim sa ajungem cineva cand suntem copii...Apoi ne grabim sa crestem si realizam ca este mult mai greu de realizat ceea ce ne-am dorit cand eram mici sau ca intre timp ne-am schimbat optiunile si dorintele.
   Pana aici totul normal, dar nu cu mult timp in urma am descoperit si un alt tip de persoana. o persoana care s-a nascut, la fel ca oricare dintre noi, dar care nu a visat nimic cand era copil, nu s-a gandit niciodata ce va vrea sa fie cand va creste...intr-un cuvant nu s-a gandit la viitor... in timp ce noi pierdeam vremea cu visele copilariei si jocurile inutile acea persoana invata spiritul competitiei si practica jocuri competitionale sau sporturi ale mintii...
   Pe cand eu eram fericit cu o minge de fotbal si un grup de prieteni cu care sa ma joc ecea persoana era fericita invingand adversari la un joc de sah,de exemplu!
   Aparent acesta diferenta este zdrobitoare dar am observat ca ajungand mari atat eu cat si persoana respectiva,cat si oricare dintre voi avem in comun dorinte,planuri de viitor,a spiratii si nu in ultimul rand luptam,fiecare in felul nostru pentru ele...
   In concluzie: nu conteaza mediul in care traim sau crestem, nu conteaza copilaria pe care o avem ci conteaza foarte mult autodisciplina pe care fiecare si-o impune si care face,ca doi copii care odata erau extreme din toate punctele de vedere sa ajunga intr-un punct in care toate aceste diferente sa se egalizeze si sa se transforme in puncte comune!