Odata am citit o opera care mi-a deschis ochii despre frica ascusa sau la vedere a fiecaruia dintre noi. Era povestea trista a unor oameni care traiau capturati intr-o pestera plina de intuneric unde nici macar o raza de soare nu putea patrunde. Ei acolo s-au nascut,acolo si-au petrecut tot timpul existentei si nu cunosteau alta viata. Poate credeti ca face parte din operele S.F.,dar de fapt era opera unui cunoscut filozof.
Revenind la povestea lor, intr-o zi au reusit sa gaseasca o iesire... fiind incantati, de tentatia de a descoperi o lume noua si luminoasa, au incercat o evadare. Si au reusit pana intr-un punct,insa ajungand afara si avand primul contact cu soarele si lumina, orbitoare pentru ei, sau grabit, care cum putea, sa gaseasca intrarea in pestera. Au intrat si au baricadat intrarea infricosati fiind de lumea noua pe care erau pe cale sa o descopere...de ce? pentru ca obisnuinta de a trai in intuneric era ata de sigura si de cunoscuta incat luand contact cu soarele si lumina sau speriat... Asa se intampla si astazi cu multi dintre noi: frica de nou si necunoscut este atat de mare incat preferam sa ne multumim cu siguranta care ne este atat de cunoscuta chiar daca uneori aceasta siguranta ne face mai mult rau decat bine...
...................................................................................................................................................................
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Omul e curios din fire si intotdeauna va explora teritorii, lucruri si sentimente noi. Pt asta e nevoie de un strop de curaj si putere pt a invinge teama de necunoscut.
RăspundețiȘtergereInceputul e greu si plin de capcane, cred ca asta ii determina pe unii sa renunte si sa se reintoarca in "pestera".
Mi-a placut subiectul ales!