De la natere si pana in prezent am tot invatat lucruri noi. Sunt constient ca toata viata o sa invatam lucruri noi, insa din toate tragem o concluzie finala si o analizam dupa mentalitatea fiecaruia dintre noi...
Initial suntem niste copii visatori plini de sperante, lipsiti de griji si increzatori intr-un viitor perfect... mai tarziu aflam insa ca perfectiunea nu exista...Crestem incepem sa pierdem fiinte dragi si nu intelegem de ce ni se intampla tocmai noua aceste tragedii. Pierdem persoane uneori la propriu alteori la figurat...fiecare lasa urme adanci in sufletul nostru...Nu putem face o comparatie intre propriu si figurat pentru ca fac parte din categorii diferite...nu putem spune care lasa rani mai adanci...un lucru este sigur: cu trecerea anilor realizam ca nu ne mai gandim asa des la aceste persoane pierdute dintr-un motiv sau altul. Atunci apare sentimentul de vinovatie: ne dam seama ca timpul a indepartat amintirea acelor persoane si simtim o oarecare vina pentru nepasarea de care credem ca am ajuns sa dam dovada. Nu realizam ca este omenesc sa nu ne mai gandim tot timpul la aceste necazuri trecute...
Cu timpul intelegem ca asa este viata insa ranile raman undeva cicatrizate in suflet...niste rani care se deschid in perioadele in care devenim melancolici sau cand ni se repeta ceva asemanator cu o alta persoana draga...
de aici concluzia ca timpul sterge si vindeca temporar dar de fiecare data lasa urme adanci in inimile noastre... Daca atunci cand suntem copii timpul are o razbdare nemarginita cu noi mai tarziu realizam ca acesta si-a pierdut acea rabdare si trece rapid fara ca noi sa realizam cand il pierdem!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Intr-adevar, perfectiunea nu exista, dar putem tinde spre ea, putem incerca, crede, spera; altfel totul ar fi inutil. Asa e viata, o insiruire de clipe imperfecte, dar atragatoare in felul lor. Noi le facem mai mult sau mai putin placute.
RăspundețiȘtergereTragediile fac parte si ele din viata noastra, a tuturor. Pierderea celor dragi nu ar trebui sa ne ucida si pe noi. Asemenea cicatrici se gasesc in sufletul fiecaruia. Important e sa stim sa traim cu ele, sa le acceptam ca pe ceva firesc in viata noastra si sa mergem inainte.
Danutz tata !!! Am inteles ce vrei sa spui !!! Ce sa faci mai tata !!! Asta e viatza si cu bune si cu rele !!! Viatza merge inainte !!! Eu stiu ca esti un baiat linistit si istet !!! Viatza iti scoate multe in cale !!! Oricum eu sunt sigur ca parintii tai sunt mandrii de tine !!!
RăspundețiȘtergere