- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici
viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar
fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna...
"... SUNT AICI, INTOTDEAUNA" a raspuns Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereMi-a placut scurta povestioara si as vrea sa iti spun si eu una, poti sa o interpretezi ca pe o completarea la replica pe care am citat-o din relatarea ta.
Fetele bisericesti povestesc ca odata a venit diavolul la usa unui calugar. Impingea diavolul sa intre, impingea si calugarul dinauntru sa nu-l lase si se ruga in timpul asta: "Doamne Iisuse, ajuta-ma, miluieste-ma!". Dar diavolul impingea si mai tare in usa, era sa-l biruie, cand, de teama, a strigat calugarul cat a putut de tare: "Doamne, iarta-ma si ajuta-ma!" si imediat a disparut necuratul.
In incapere a aparut Mantuitorul.
- De ce nu ai venit pana acum? L-a intrebat calugarul.
- AM VENIT CAND M-AI CHEMAT CU ADEVARAT." a raspuns Iisus.
Povestirea nu trebuie interpretata ad-litteram, diavolul e doar o figura de stil.
si pana si in povestioara ta calugarul(ca si omul de rand) a apelat cu adevarat la Mantuitor doar in momentul in care nu mai putea face nimic de unul singur! De ce oare omul isi aduce aminte de Dumnezeu si de gredinta doar in momentele grele iar in momentele fericite uita complet de el?
RăspundețiȘtergerePt ca scopul vietii omului modern nu mai este mantuirea, ci realizarea in viata aceasta.
RăspundețiȘtergereOare cati dintre cei care merg la biserica se roaga pt suflet si cati pt indeplinirea dorintelor?